Prima "vanatoare"

Prima iesire la "vanatoare" nu a fost asa fructuoasa, m-am intors acasa doar cu un Pitigoi Mare (Parus Major), cu frigul intrat adanc in oase si destul de dezamagita. Auzisem atatea pasari in padure si eu sa ma intorc acasa doar cu un pitigoi? Cu ajutorul a doua site-uri de identificare a sunetelor si trilurilor, am reusit sa "descopar" ca in acea padure exista si pasari rapitoare, ghionoaie verde si o multime de pasari mici cantatoare. In plus, niste cuiburi la joasa inaltime mi-au dat de inteles ca acolo voi gasi, in curand, silvii si/sau muscari, pe care abia astept sa le cunosc.

Am stat la panda minute bune, dar numai pitigoiul a avut curaj sa se apropie si sa stea frumos la poza. Ba chiar aveam impresia ca face intentionat, sa previna pasarile din jur de prezenta mea. Dupa ce i-am facut si lui cateva poze, am zis sa-mi schimb locul, sa nu ma mai vada. Si iar panda. Dar al naibii pitigoi, ca o fi fost tot el sau altul, tot pe langa mine isi facea de lucru.

Asa ca prima mea lectie invatata a fost despre pitigoi si ca in tara noastra exista 7 specii diferite de pitigoi, dupa cum urmeaza:

1. Pitigoiul Mare (Parus major), care e prezent in toate tipurile de habitat, fiind cel mai putin pretentios. Il poti vedea si in orase, gradini, parcuri, livezi, paduri, in orice zi a anului. E cel mai mare dintre pitigoi si il poti recunoaste dupa "fesul" negru tras pana pe ochi, obraji albi si cravata neagra ce incepe imediat sub cioc si pana jos, sub coada. Pieptul e galben si penajul de pe spate/aripi e gri verzui. E galagios tot timpul anului, in special masculii care isi delimiteaza, astfel, teritoriul sau isi atrag partenerele. (foto © Luciana Marcu)

2. Pitigoiul de bradet (Parus ater), e cel mai mic dintre pitigoi, dar foarte asemanator cu cel mare. Are si el o caciulita neagra pe cap, cu o pata alba pe ceafa, obraji albi, dar fara cravata. Pieptul e rozaliu-crem si spatele e masliniu. Il intalnesti in zonele montane cu paduri de conifere, dar toamna tarziu coboara in zone mai joase si-l poti vedea alaturi de alte specii de pitigoi. (foto © Cristian Mihai)

 3. Pitigoiul albastru (Parul caeruleus), se distinge prin caciulita albastra, obraji albi si dunga albastru inchis care ii traverseaza obrajii, in dreptul ochilor, pana la ceafa. Penajul pe piept e galben cu o dunga/pata gri pe mijloc, iar pe spate e gri-verzui. Il poti intalni pana pe la 1200 m altitudine, paduri, livezi, gradini, parcuri. Se hraneste cu afide si larve daunatoare, asa ca e foarte apreciat de agricultori. (foto © Cristian Mihai)

4. Pitigoiul sur (Parus palustris), e o specie destul de comuna, il poti vedea in toate padurile de foioase, in parcuri si gradini. Se distinge prin caciulita neagra, obraji albi, spate maroniu si piept cenusiu deschis. Iarna se alatura trupelor plurispecifice (formate din mai multe specii) iar in timpul anului ii poti vedea in perechi. (foto © Bogdan Ciungara)

5. Pitigoiul de munte (Parus montanus) seamana foarte bine cu pitigoiul sur, unii (ca si mine) il pot confunda foarte usor, dar sunt, totusi, cateva diferente intre cei doi: pitigoiul de munte are barbita de sub cioc mai mare cea a pitigoiului sur. In plus, acestuia ii plac zonele impadurite mai inalte. (foto © Szabo Jozsef)

6. Pitigoiul motat (Lophophanes cristatus) e foarte usor de deosebit si remarcat dupa motul pestrit si barbita neagra. Ii place in zone inalte de rasinoase, dar il poti vedea si prin parcurile cu conifere inalte. (foto © Szabo Jozsef)

7. Pitigoiul codat (Aegithalos caudatus), cel mai dragalas dintre toti pitigoii (desi se zice ca e un pitigoi "fals", dar inca nu mi-am facut complet temele), arata ca un bulgare rotund si pufos, cu coada lunga, de unde i se trage si numele. Capul si pieptul sunt albe, spatele negricios cu nuante de roz la umeri. E o specie sedentara si il poti vedea in paduri de foioase, cranguri, parcuri si livezi. (foto © Florian Andronache)

Acum ca am invatat ceva despre ei, parca nu mai sunt asa dezamagita de pitigoiul meu si imi doresc tare mult sa-i cunosc si verisorii. :)